Ziua Mondială de Luptă Împotriva Tuberculozei: Ce înseamnă tuberculoza?

Ziua mondială de luptă împotriva tuberculozei (TBC), este marcată în fiecare an la 24 martie, cu scopul de a face cunoscute publicului cunoştinţe esenţiale despre cauzele, prevenţia şi tratamentul acestei boli, obiectivul final fiind eradicarea acesteia.

Uniunea Internaţională Împotriva Tuberculozei a propus, în 1982, ca 24 martie să fie recunoscută oficial ca zi internaţională dedicată eradicării tuberculozei, pentru că la această dată, în 1882, bacteriologul german Robert Koch a informat oficial comunitatea ştiinţifică internaţională că a descoperit bacilul care îi poartă numele.

În 1995, ziua de 24 martie a fost recunoscută oficial ca zi mondială de luptă împotriva TBC, când Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi Fundaţia Regală Olandeză Împotriva Tuberculozei au organizat un eveniment de amploare în Haga, precizează site-ul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).

Tuberculoza (TB) este o maladie provocată de un microb, bacilul Koch, care afectează în principal plamânii, dar poate afecta și alte organe (ganglioni, oase, meninge, rinichi etc).

Cum se transmite tuberculoza?

Sursa de bacili este omul bolnav de tuberculoză pulmonară, care încă nu a început tratamentul. El tușește și împrăștie în atmosfera bacili vii, care vor fi inhalați de cei din jur. Cei mai afectați sunt cei aflați în imediata proximitate a bolnavului: familia, mai ales copiii, care sunt expuși mult timp la aerul infectat cu bacili, colegii de serviciu sau prietenii apropiați. 

Transmiterea microbului se face aproape întotdeauna prin aer. Cei din jur inhalează bacilii și se infectează, fără să se îmbolnăvească. În plamânii lor, bacilii sunt înconjurați de o „barieră” de apărare care îi împiedică să se dezvolte. Infecția cu bacili nu înseamnă neapărat îmbolnăvire de tuberculoză (infecția tuberculoasă latentă – ITBL). 

Este însă posibil ca după un timp (luni sau ani de zile) „bariera” de apărare să dispară, atunci când organismul este slăbit în diverse situații: hrană insuficientă, prea multă oboseală, stress, alcoolism, cure de slabire, alte boli cum ar fi diabetul, tratamente care scad imunitatea (cortizon) sau infecția HIV. Atunci bacilul se trezește, începe să se înmulțească și produce în plămâni tuberculoza activă (TBC). Astfel se reia ciclul, noul bolnav fiind sursă de infecție pentru cei din jur. Tuberculoza este ca o „bombă cu efect întârziat”, intervalul între infecție și îmbolnăvire fiind imposibil de precizat. Copiii se pot îmbolnavi direct, fara un astfel de interval, prin contaminare de la parinții sau bunicii lor bolnavi.

Cum se manifestă tuberculoza?

Simptomul cel mai caracteristic al bolii este tusea persistentă – peste 3 saptamâni, care se accentuează progresiv și este însoțită de expectorație. Bolnavii mai pot acuza febră sau stare subfebrilă, scăderea poftei de mâncare, pierdere în greutate, expectorație cu sânge. Multi pacienți întârzie să se prezinte la medic sperând să le treacă. Trebuie știut însă că în această perioadă cu simptome, înainte de prezentarea la doctor, bolnavii sunt foarte contagioși. Cu cât se duc mai târziu la medic, cu atât mai multa lume vor infecta în jur.

Cum se pune diagnosticul?

Orice persoană care are simptome sugestive de tuberculoză trebuie să se prezinte la medic. De obicei, i se recomandă un examen radiologic pulmonar care poate pune în evidență modificări care pot fi date de tuberculoză. Pacientul trebuie atunci internat imediat într-un spital de profil, pentru a se stabili diagnosticul și a se începe tratamentul.

Pentru diagnosticul tuberculozei este esențială evidențierea bacilului Koch în spută. De obicei bolnavii expectorează ușor. Pentru cei care nu expectorează poate fi necesară bronhoscopia pentru aspirarea secrețiilor din bronhii. Din spută se face un examen microscopic, cu rezultat rapid, și o cultură care poate dura și 2 luni.

Examenele de spută sunt esențiale atât pentru diagnostic, cât și pentru urmărirea evoluției sub tratament și pentru aprecierea vindecării.