Faringo-amigdalita la copii: cum apare si care sunt complicatiile

0
6944

Faringo-amigdalita este o afectiune cu preponderenta virala, mai mult de 80% din cazurile de faringo-amigdalita fiind de produse de virusuri. La copii, seintalneste des faringo-amigdalita bacteriana, produsa de streptococul beta-hemolitic de grup A. Medicii spun ca, atunci cand apare faringo-amigdalita, trebuie consultat un specialist pentru a stabiliin primul rand ce fel de afectiune este.

 

„Pacientul se prezinta cu difagie, cu durerein gat, cu febra, cu stare generala proasta, este obosit, abatut.in general, copilul sufera foarte mult. Adultul are dureriin zona amigdaliana foarte puternice.in general, partea de afectiune virala se manifesta mai putin zgomotos. Partea de afectiune bacteriala se manifesta zgomotosin sensul de febra, frisoane, stare generala foarte proasta si durere foarte acutain gat, la nivelul zonei gatului”, a spus dr. Valeria Herdea, medic primar pediatru.

Cele mai frecvente simptomein cazul acestei afectiuni sunt febra si durereain gat. Medicii spun cain cazul formei virale a faringo-amigdalitei nu se recomanda tratamentul cu antibiotice. Pacientul poate fi tratat la domiciliu,insain prealabil trebuie consultat un medic.

„De obicei, aceste simptome cedeaza dupa tratament simptomatic. Primul lucru pe careil facem este toaleta cavitatii bucale, deci ne spalam foarte bine pe dinti, facem gargara cu apa cu bicarbonat, cu apa cu lamaie. Tratamentul la domiciliuinseamna interventii de bun-simt pentru a controla simptomele, respectiv durerea, febra. Pentru controlul febrei putem sa folosim paracetamol sau ibuprofen si derivate de metamizol.intotdeauna recomandam hidratarea corecta a copilului, administrarea de paracetamol, de ibuprofen, conform greutatii si dupa consilierea medicala, niciodata fara. Aceste doze le administramin interval de sase-opt ore. Iar daca simptomele persista mai multe de 48-72 de ore, ne adresam medicului de familie sau pediatrului care urmareste copilulul”, arata dr. Valeria Herdea, medic primar pediatru.

Daca nu este tratata corect, faringo-amigdalita poate duce la complicatii precum bronsita, otite, otoree sau chiar penumonie.

„Pot fi de asemeneainsotite de modificarea brusca a starii generale, de varsaturi, de dureri abdominale, de deshidratere. Pot aparea complicatii inclusiv neurologice. Pot aparea meningite, encefalite, mai alesin cazul faringo-amigdalitelor virale care vin de fapt ca un prodrom. De multe ori, o faringo-amigdalita virala poate fi un prodrom al unei boli foarte serioase. De aceea, este recoamndat cain primele 24, 48, chiar 72 de ore sa supraveghem foarte atent copilul. Temperatura, eventualele eruptii, simptomele deinsotire si sa ne raportam corect medicului de familie”, a spus dr. Valeria Herdea.

in cazul faringo-amigdalitei, este recomandat ca diagnosticarea sa se faca pe baza unor teste precum hemograma completa cu frotiu, proteina C reactiva sau un exudat faringian, al carui rezultat se poate obtinein cinci minute.

„in momentulin care avem aceste rezultate, ne putem orienta daca angina este de origina virala, deci necesita doar tratament simptomatic si local, sau angina este de origine bacteriana si necesita tratament antibiotic”, a declarat dr. Valeria Herdea.

Analizele sunt cu atat mai importante cu cat ne spun despre felul faringo-amigdalitei.in cazulin care este una bacteriana, va fi consultatin mod obligatoiu medicul.

„Examenul minimal de analize ne permite sa punem un diagnostic care sa ne orienteze spre viroza sau spre angina pultacee. O angina pultacee necesita tratament antibiotic, care se dain functie de greutatea copilului, de varsta copilului, pe o anumita schema de tratament. Dar acesta este deja apanajul medicului, nu se administreaza antibiotic acasa, nu se recomanda autoadministrarea antibioticelor din cauza riscurilor de care va spuneam – alergii, intoleranta si, sigur, marele risc al scaderii rezistentei la antibiotice”, a conchis Valeria Herdea.

Articolul precedentTehnologiile medicale si medicina viitorului
Articolul următorCe sunt malformatiile tractului urinar la copii