Romania are un sistem de finantare de tip australian pentru grupele de diagnostic

Romania are un sistem de finantare de tip australian pentru grupele de diagnostic, de aceea ministrul Sanatatii vrea, in 2011, sa fie schimbat acest sistem, cu unul ajustat nevoilor romanesti, in prezent unitatile sanitare fiind platite la un cost mediu mai redus utilizand valori de referinta care nu corespund realitatii.

a€œStrategia Nationala de Rationalizare a Spitalelor 2010-2011″, lansata in dezbatere publica pe site-ul Ministerului Sanatatii, analizeaza sistemul de finantare a spitalelor dupa modelul australian (A-DRG), cel aplicat in prezent in Romania.

in opinia ministrului Sanatatii, spitalul ar trebui stimulat pentru a se incadra cu niste costurile cat mai reduse, insa din cauza faptului ca se utilizau pentru ponderarea acestor tarife date specifice sistemului de finantare de tip australian pentru grupele de diagnostic, apareau situatii in care tariful platit de catre Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CNAS) nu acoperea costurile totale ale spitalului pentru anumite cazuri: spre exemplu, pentru operatiile de adenomectomie de prostata (rezectia tumorii benigne de prostata – o operatie care se realizeaza curent in serviciile obisnuite de urologie si care necesita un nivel mediu de competenta si dotare) sunt costuri mai mari decat pentru prostatectomia totala, o operatie mult mai ampla, care se realizeaza pentru tumorile maligne de prostata, doar in clinici specializate si dotate corespunzator.

De asemenea, cazurile care necesita proceduri de terapie intensiva respiratorie prin ventilatie mecanica doar o perioada mica, de trei zile, sunt decontate de catre CNAS la fel ca cele care necesita ventilatie mecanica 30 de zile. Totodata, exista si situatii inverse, in care sumele platite de CNAS sunt mult mai mari decat costurile reale din Romania: spre exemplu, cazurile neurologice de pacienti cu accident vascular cerebral sunt foarte bine platite, deoarece in sistemul australian investigatiile care se efectueaza unui astfel de pacient sunt mai amanuntite si mai numeroase, iar metodele de tratament mai costisitoare decat ceea ce se efectueaza, in mod curent, in spitalele din Romania.

Astfel de situatii stimuleaza spitalele sa creasca, formal sau chiar fictiv, numarul internarilor pentru cazurile mai simple. intrucat nu sunt folosite mecanisme pentru controlul internarilor, acestea se fac cu precadere prin internarea pacientilor care ar putea fi tratati in ambulatoriu. Acesti pacienti necesita cheltuieli mici si reprezinta o buna sursa de venit.

Mai mult, din cauza inexistentei unei clasificari coerente a tipurilor de ingrijiri ce se pot realiza si deconta din bani publici la nivelul diferitelor spitale, se ajunge frecvent in situatia ca unitati sanitare tertiare, inalt performante si costisitoare sa efectueze operatii banale ce se pot face fara riscuri la nivelul unor unitati spitalicesti cu dotari si competente de baza, fapt ce duce la utilizarea ineficienta a unor resurse.

Ministerul Sanatatii vrea sa revizuiasca sistemului de finantare de tip australian pentru grupele de diagnostic cu sistemul tip DRG, folosind ponderile de costuri si valorile romanesti, insa acest sistem nu tine cont de calitatea serviciilor sau de rezultatele clinice, ci se concentreaza doar asupra activitatilor si volumelor, dar permite finantarea reala a spitalului. Astfel, spitalele vor utiliza o noua modalitate de inregistrare a procedurilor medicale: fiecare serviciu medical furnizat de unitatile sanitare va avea propriul cod de identificare, codificarea fiind o etapa indispensabila in finantarea spitalelor bazata pe caz rezolvat (sistemul DRG).