Necesitatea imbunatatirii sistemului sanitar

Romania ocupa la cheltuielile pentru sanatate pe cap de locuitor unul dintre ultimele locuri din Europa si este pe ultimul loc in UE; acesta este un punct vital in care trebuie sa facem imbunatatiri, pentru ca fara ameliorarea acestui indicator nu avem cum evolua. Din pacate, cu mai putin de 500 de dolari pe an pe persoana nu se poate vorbi de sanatate la nivel european, putem citi intr-o analiza facuta de anuarul Servicii Medicale.

Penultimul loc in UE la cheltuielile cu medicamente pe cap de locuitor poate fi pierdut (in fata Bulgariei) daca vom continua sa actionam sub considerente inguste, cum sunt constrangerile bugetare pe termen scurt. Problemele cumulate in ultimii 20 de ani ani, atat de multe si atat de complicate incat nu se pot rezolva fara o abordare simultana, pe de o parte pe termen scurt, pentru a mentine un nivel cat de cat acceptabil, iar pe de alta parte pe termen mediu si lung, pentru a construi durabil un sistem de sanatate mai performant, se mai arata in analiza din anuarul Servicii Medicale.

Pe termen scurt, raspunderea guvernului pentru a sustine sectorul de sanatate si asistenta cu medicamente nu poate fi ocolita; aceasta sustinere poate fi cumulata cu sustinerea companiilor si a sistemului bancar, dar doar in conditii de stabilitate, transparenta si predictibilitate. Pe termen mediu si lung, sunt necesare o serie de clarificari si de demersuri fara de care sistemul de sanatate nu are cum sa functioneze decent. in primul rand, avem nevoie de o strategie, daca suntem de acord ca sanatatea e importanta si dorim sa facem din ea o prioritate nationala, mai putem citi in materialul publicat de anuarul Servicii Medicale.

Primul punct care trebuie clarificat din punct de vedere social si politic, desi miza enorma face ca acest punct sa ramana ocolit in continuare, este raportul dintre contribuabili si beneficiari. Daca modelul catre care dorim sa ne indreptam este unul centralizat, atunci statul trebuie sa asigure sustinerea financiara pentru acesta si sectorul public va ramane predominant; daca statul nu are resursele necesare, atunci modelul trebuie sa fie unul descentralizat, in care finantarea se face prin asigurari obligatorii si optionale, iar sectorul privat va putea coexista armonios cu cel public.

Al doilea punct important, mai ales din punct de vedere al profesionistilor implicati, ca si al investitorilor in sanatate, este raportul dintre asistenta medicala primara (medicul de familie), secundara (medicul specialist in ambulator) si serviciile spitalicesti. Fara aplicarea consecventa a principiului de profesie liberala a medicinei si a dreptului de alegere al pacientului, raporturile dintre cele trei nivele de asistenta medicala vor ramane deformate, iar pacientii vor avea de suferit. Dezvoltarea segmentului ambulator trebuia facuta inaintea reformarii pripite a segmentului de spital, pentru a diminua fluxul mare de pacienti care se prezinta la spital, desi mare parte puteau fi tratati foarte bine in ambulator; aici merita subliniat rolul important al medicamentului in tratamentul ambulator, ca cea mai eficienta masura de crestere a numarului de cazuri rezolvate, subliniaza analiza din anuarul Servicii Medicale

Al treilea punct important, dupa clarificarea celor doua mentionate, va fi cel in care preventia, pe de o parte, si informarea pacientului – pe de cealalta parte, vor putea sa-si exercite rolul normal pe care il au in societatile avansate. Fara aceste evolutii in sistemul de sanatate, asistenta cu medicamente va avea de suferit si va conduce inevitabil la escladarea problemelor in sistem la cote fara precedent, intr-o spirala ascendenta cu consecinte sociale si economice greu de cuantificat.