Uniunea Europeana nu poate rezolva problemele pacientilor cu cancer in locul statelor membre. Ofera, ce-i drept, baze de date, ghiduri pentru screeningul diferitelor tipuri de cancer si chiar posibilitatea accesarii de servicii medicale transfrontaliere. Cum sunt folosite insa toate acestea, depinde de fiecare tara in parte.
Participant la Adunarea Generala a Coalitiei Europene a Pacientilor cu Cancer (ECPC) desfasurata luna trecuta la Bucuresti, domnul Antoni Montserrat Moliner, responsabil cu politici in domeniul cancerului si bolilor rare in cadrul Comisiei Europene, a explicat intr-un interviu in exclusivitate pentru sanatateatv.ro ce face Europa pentru pacientii cu cancer.
Informatiile sunt baza actiunilor eficiente
– Care sunt cele mai importante contributii ale UE la ingrijirea pacientilor cu cancer?
– Daca analizam cele mai importante realizari din ultimii 25 de ani, as mentiona in primul rand crearea Retelei europene a registrelor de cancer, pentru ca este instrumentul care permite tuturor sa cunoasca situatia reala a cancerului. Acest lucru nu este lipsit de importanta: daca-i intrebi pe cei care lucreaza in domeniul diabetului cati au aceasta boala in Europa, le este practic imposibil sa raspunda la intrebare. Iar situatia aceasta nu este singulara: datele de epidemiologie, incidenta si prevalenta pentru majoritatea bolilor nu sunt foarte bune in Europa. in schimb, putem spune in cele mai multe cazuri cate persoane sufera de cancer pentru toate localizarile tumorale.
La fel stau lucrurile cu EUROCARE (n.r – studiul despre supravietuirea si ingrijirea pacientilor cu cancer, bazat pe registrele europene de cancer): medicii stiu care este rata de supravietuire pentru toate localizarile tumorale, iar asta este de asemenea important. Chiar daca sunt doar informatii, acestea sunt baza pentru actiuni eficiente. Aceasta este o realizare foarte importanta din punctul meu de vedere.
Apoi este, bineinteles, Codul european impotriva cancerului: avem trei editii si acum o pregatim pe a patra. Este vorba de obiceiurile sanatoase care trebuie adoptate pentru evitarea cancerului, fiindca uneori este si responsabilitatea noastra. Va fi o lista de o pagina cu 12 recomandari, insotita de un document lung, de 100 pagini, care justifica stiintific fiecare recomandare. Sunt recomandari simple, unele cunoscute de toata lumea: nu fumati, limitati consumul de alcool, fiti atenti la expunerea la soare, nu folositi aparate de bronzat, etc. Poate parea banal, dar a fost un excelent instrument pentru mobilizarea opiniei publice in privinta cancerului, pentru a convinge oamenii ca aceasta boala nu este imposibil de influentat – fiecare dintre noi poate face ceva, iar autoritatile pot de asemenea combate determinantii cancerului. Cred ca acest Cod a fost o reusita, iar a patra editie sper ca va fi si ea.
O alta mare realizare a ultimilor ani au fost cu siguranta Ghidurile europene pentru screening in cancerul colorectal, de san si de col uterin. Cred ca acestea au salvat foarte multe vieti. Desigur, exista discutii despre posibila extindere a screeningului pentru alte localizari – melanom, prostata, plaman – dar pentru moment, din pacate, nu exista un acord stiintific intre statele membre. Sunt sigur insa ca in urmatorii ani vom reusi sa extindem screeningul cancerului, pentru ca acesta inseamna si preventie si salveaza multe vieti.
Iar in viitorul apropiat vom avea ghidurile CANCON: realizarea unui ghid european pentru imbunatatirea calitatii in controlul cancerului este un lucru foarte dificil, dar si foarte ambitios. Este important sa avem ghiduri comune, prin care tarile europene sa evite situatii precum discriminarea, inegalitatile, abandonarea unor pacienti.
inceputul unei Europe a liberei circulatii si drepturilor egale pentru pacienti
– Alt lucru, care tine si de trecut, si de viitor, este directiva privind asistenta medicala transfrontaliera. Sunt intr-adevar aspecte care trebuie imbunatatite, legate de autorizarea prealabila pentru ca pacientii sa acceseze servicii in afara, insa directiva este un foarte bun instrument pentru crearea liberei circulatii a pacientilor, care va fi perfecta candva, chiar daca nu este acum. Am intrat pe aceasta cale a unei Europe cu libera circulatie si drepturi egale pentru pacienti. O alta realizare viitoare va fi atunci cand vom putea trata prin retelele europene de referinta diversele tipuri de cancer rar, care acum sunt complet abandonate si ignorate in anumite tari. Aceste retele pot fi insa aplicate nu doar pentru bolile rare, ci pentru orice tehnologie, tratament sau operatie care nu exista in toate statele membre. De pilda, exista initiative de creare a unei structuri pentru persoanele care sufera arsuri intinse, un lucru pentru care nu toate statele membre au resurse ca sa-l rezolve, sau o retea pentru anumite tipuri de operatii care nu sunt neaparat legate de bolile rare.
Acesta este unul din motivele crearii grupului de experti ai UE pentru controlul cancerului, pentru ca astfel de comitete pot aproba si recomanda direct autoritatilor nationale sustinerea unor ghiduri, planuri, coduri, etc. De aceea am creat acest grup, pentru a pune autoritatile nationale intr-un cadru comun si in pozitia de a fi sau nu de acord cu o anumita propunere. Desigur, pot sa fie de acord cu o propunere si apoi sa nu o implementeze, dar presupun ca nu-i acelasi lucru daca faci asta intr-un context oficial sau intr-unul complet informal. Apoi, cred ca grupul de experti ai UE poate cu adevarat sa contribuie la gasirea de cai prin care – nu sa oblige, pentru ca nu avem aceasta putere -sa faca recomandari ferme. As spune ca aceste recomandari ferme sunt cel mai adesea urmate de statele membre in domeniul sanatatii si sper ca vom avea succes si in domeniul cancerului.
Recomandarile europene, avantajul Romaniei
– Inegalitatile in ingrijirea pacientilor cu cancer este o problema la nivel european, iar pacienti precum cei din Romania privesc spre UE pentru imbunatatirea situatiei lor. Ce poate si nu poate face UE in acest domeniu?
– Cum spuneam, din pacate – sau din fericire, depinde de opinia politica – , fiecare stat membru este complet responsabil pentru organizarea proprului sistem de sanatate. Este o competenta nationala, UE nu are competente in felul cum statele membre isi organizeaza sistemul national de sanatate. UE poate face recomandari la nivel european, care sa fie implementate de toate statele membre la nivel national. Dar implementarea regulilor depinde de autoritatile nationale – ceea ce s-a intamplat de pilda cu directiva privind asistenta medicala transfrontaliera – si desigur ca de reactia fiecarui stat membru depinde felul in care va implementa anumite masuri. Avantajul Romaniei este ca exista recomandari europene. Ar trebui sa existe un plan national de control al cancerului si de fapt exista, dar ramane de vazut daca acesta este in concordanta cu recomandarile UE; vom face aceasta analiza mai tarziu si vom spune daca le respecta sau nu. Putem face astfel de lucruri la nivel european, dar autoritatile nationale pot apoi ignora cu desavarsire recomandarile Comisiei. Din punct de vedere politic, insa, nu este foarte „popular”la nivel european ca anumite state membre sa ignore sistematic recomandarile UE. Iar UE nu poate obliga statele membre sa faca un lucru sau altul, dar poate spune ca un anumit lucru nu este in concordanta cu recomandarile europene, cu directiva X sau regulamentul Y.