Oamenii de ştiinţa susţin ca au reuşit sa inţeleaga de ce oamenii imbatranesc in mod diferit. in cazul unor oameni, inima ramane puternica şi dincolo de varsta de 60 de ani, insa incep sa aiba probleme cu rinichii. Alţii pot avea rinichii la fel ca la 30 de ani, insa cad victime constant infecţiilor. Acum oamenii de ştiinţa sunt cu un pas mai aproape sa inţeleaga de ce procesul de imbatranire variaza atat de mult de la un individ la altul, conform unui material publicat de Live Science.
Chiar şi in cazul unui singur individ, imbatranirea se manifesta in mod diferit de la un ţesut sau organ la altul, uneori afectand ficatul inaintea inimii, spre exemplu. Oamenii pot fi astfel imparţiţi in categorii distincte in funcţie de care dintre sistemele lor biologice este afectat mai intai, iar in viitor medicii vor putea folosi aceasta informaţie pentru a recomanda anumite schimbari ale regimului de viaţa şi pentru a oferi tratamente personalizate, conform unui nou studiu citat de Agerpres.
Echipa care a realizat acest studiu a grupat 43 de persoane in categorii de imbatranire, in funcţie de datele biologice colectate de-a lungul a mai bine de doi ani. Aceste date au inclus analize de sange, identificarea substanţelor inflamatorii, microbiom, material genetic, proteine şi produşi de metabolism (metaboliţi). Urmarind modul cum s-au modificat aceste date de-a lungul timpului, echipa a identificat aproximativ 600 de aşa-numiţi markeri ai imbatranirii – valori care indica ce capacitate funcţionala are un anumit ţesut şi prin care este estimata „varsta biologica” a acestuia.
Deocamdata, echipa a identificat patru categorii distincte: imunitate, rinichi, ficat şi metabolism. Unii oameni aparţin unei singure categorii, insa sunt şi unii in cazul carora se regasesc criteriile pentru toate cele patru categorii, in funcţie de modul in care sistemele lor biologice rezista in faţa imbatranirii.
„Probabil ca va fi mult mai mult de patru categorii”, a comentat unul dintre autorii acestui studiu, Michael Snyder, profesor şi şeful catedrei de genetica de la Şcoala de medicina a Universitaţii californiene Stanford. Spre exemplu, unul dintre participanţii la studiu se confrunta cu imbatranirea predilecta a sistemului cardiovasculator – ceea ce inseamna ca miocardul se uzeaza mai rapid decat alte parţi ale organismului sau. „Daca am fi analizat 1.000 de persoane, sunt convins ca am fi descoperit şi alţi indivizi cu acelaşi profil de imbatranire şi astfel aceasta categorie ar fi fost definita”. Cu cat vom studia mai mult acest domeniu, cu atat vom identifica şi alte profiluri de imbatranire, a mai susţinut Snyder.
in trecut, oamenii de ştiinţa au cautat markerii imbatranirii in baze de date uriaşe realizate pe populaţii intregi. Ei au identificat aceşti markeri prin compararea datelor obţinute de la tineri cu cele de la batrani, insa acest tip de date indica modul in care organismul se comporta la un anumit moment şi nu poate dezvalui cum o persoana sau alta se va schimba pe masura ce inainteaza in varsta.
intr-un cadru clinic, markerii obţinuţi de la o intreaga populaţie nu sunt in masura sa determine cum va imbatrani un anumit pacient sau altul, sau ce tratamente ar trebui cineva sa primeasca pentru a obţine cele mai bune efecte. „Deciziile bazate pe populaţii intregi sunt in cel mai bun caz preliminare. Ele nu dau in mod necesar rezultate bune pentru fiecare individ in parte”, a adaugat el.
Prin monitorizarea anumitor indivizi pe perioade lungi de timp, Snyder şi co-autorii sai au dorit sa identifice diferenţele dintre markerii de imbatranire de la un individ la altul. Participanţii la studiu au varste cuprinse intre 29 şi 75 de ani şi li s-au recoltat cel puţin 5 mostre biologice in interval de 2 ani. Chiar şi intr-un interval de timp relativ scurt, aşa cum a fost in acest caz, anumite modele de imbatranire au devenit vizibile.
Spre exemplu, persoanele la care procesul de imbatranire afecteaza mai intai sistemul imunitar au acumulat mai mulţi markeri de inflamaţie in timp, iar cei care sunt mai expuşi imbatranirii din punct de vedere metabolic au acumulat mai mult zahar in sange, ceea ce indica faptul ca organismele lor metabolizeaza glucoza mai puţin eficient. Similar rezultatelor obţinute la testele de personalitate, profilul de imbatranire al fiecarui individ include o combinaţie de trasaturi şi un amestec al unor profiluri diferite de imbatranire.
Snyder şi colegii sai doresc sa-i monitorizeze in continuare pe participanţii la studiu pentru a observa modul in care profilul individual de imbatranire se modifica de-a lungul timpului. Scopul lor este de a dezvolta un test simplu de detectare a profilului individual de imbatranire ce va putea fi folosit de medici pentru a-i indrepta pe pacienţi spre cele mai bune tratamente posibile.
„Exista medicamente şi diferite tipuri de intervenţii dietare sau intervenţii legate de stilul de viaţa prin care este posibil sa modulezi o parte din aceste procese de imbatranire”, Dr. James Kirkland, gerontolog şi şeful Centrului Kogod pentru studierea imbatranirii din cadrul Clinicii Mayo din Rochester, Minnesota.
„insa pentru a aprecia aceste lucruri in mod corect, trebuie sa ştim carui pacient ii putem prescrie un anumit tratament sau o anumita modificare a regimului de viaţa, astfel incat aceste recomandari sa aiba şi efect”, a precizat Kirkland, care nu a facut parte din echipa care a realizat noul studiu.