ONU: 5 septembrie, Ziua Internațională a Carității în amintirea Maicii Tereza – destin dedicat iubirii lui Dumnezeu și oamenilor aflați în suferință sau sărăcie

Ziua Internaţională a Carităţii a fost instituită de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) pentru sensibiliza şi mobiliza oamenii și societățile din întreaga lume asupra activităţilor de voluntariat şi filantropice; prin Rezoluţia /RES/ 67/105, a fost desemnată la data 5 septembrie, ca recunoaştere a rolului carităţii în atenuarea crizelor umanitare şi a suferinţei umane în interiorul şi între naţiuni, precum şi a acţiunilor caritabile desfăşurate de organizaţii şi persoane.

Data amintită a fost aleasă pentru comemorarea Maicii Tereza, care, potrivit ONU, a primit Premiul Nobel pentru Pace, în 1979, „pentru munca depusă în lupta pentru depăşirea sărăciei şi a nesiguranţei, care constituie ameninţări la adresa păcii”.

Conform scopului amintit, caritatea poate atenua cele mai grave efecte ale crizelor umanitare, poate completa serviciile publice în ceea ce priveşte sănătatea, educaţia  sau protecţia copilului, ajută la promovarea culturii, ştiinţei, sportului şi protecţia patrimoniului cultural şi natural; de asemenea, promovează drepturile celor marginalizaţi şi defavorizaţi şi răspândeşte mesajul umanităţii în situaţii de conflict.

În Agenda 2030 privind dezvoltarea durabilă, adoptată în septembrie 2015, ONU atenționează că eradicarea sărăciei în toate formele şi dimensiunile ei, inclusiv formele sale extreme, constituie cea mai mare provocare globală şi o cerinţă indispensabilă pentru dezvoltarea durabilă.

Maica Tereza, un destin dedicat iubirii pentru Dumnezeu și semenilor săi

Agnes Gonxha Bojaxhiu, cunoscută lumii drept Maica Tereza, s-a născut la 26 august 1910, la Skopje, din părinţi albanezi, creștini catolici. La vârsta de 12 ani a simţit prima chemare către viaţa religioasă iar la 18 ani, în 1928, a părăsit oraşul natal pentru a se alătura călugăriţelor irlandeze de Loreto. A plecat din Irlanda un an mai târziu şi a mers în India, la Darjeeling de unde a fost trimisă apoi la Calcutta, unde a predat la Liceul de Fete Sfânta Maria, condus de ordinul călugăriţelor amintite. În mai 1931, a făcut legământul religios de călugărie: și-a ales numele de Tereza, pentru că a admirat-o foarte mult pe Sfânta Tereza de Lisieux – o sfântă modestă care și-a dedicat viața rugându-se pentru cei săraci. A intrat astfel în comunitatea Surorilor de Loreto din Entally, unde avea să petreacă 20 de ani din viaţă, şi unde a predat la şcoala de fete St. Mary. La 24 mai 1937, lua numele de Maica Tereza, devenind, aşa cum ea însăşi a spus, „mireasa lui Isus” pentru „toată veşnicia”.

A continuat să predea la St. Mary, iar în anul 1944 a devenit directoarea şcolii: alături de alte călugăriţe a început să îi îngrijească pe cei sărmani, bolnavi şi fără alt ajutor, apoi a înfiinţat organizaţia „Misionarele carităţii”, recunoscută ulterior de Vatican şi subordonată Papei. La data de 10 septembrie 1946, în timpul călătoriei cu trenul de la Calcutta la Darjeeling pentru o reculegere anuală, Maica Tereza a primit „inspiraţia”, „vocaţia în vocaţie”, setea lui Isus după iubire şi după suflete impunându-se definitiv în inima ei. Tot atunci, s-a îmbolnăvit de tuberculoză, apoi a simţit că misiunea ei este alta, a cerut Vaticanului să iasă din ordinul Surorilor Loretto, cu dorinta de a lucra în serviciul celor săraci şi a intrat sub jurisdicţia Arhiepiscopului din Calcutta (India), în 1948.

În India, a învăţat bengaleza şi hindi iar în 1948, a cerut şi a primit acceptul oficial de a propovădui iubirea pentru aproapele din afara Ordinului: din acel moment, Maica Tereza nu a mai purtat hainele de călugăriţă, adoptând îmbrăcămintea săracilor bengalezi, un sari de culoare albă, cu o bordură albastră.

S-a dedicat în întregime ajutorării semenilor: a deschis o şcoală în aer liber şi o casă pentru săracii fără adăpost, convingând autoritățile să susțină această cauză. Prin eforturile sale, milioane de bolnavi şi muribunzi au primit adăpost şi au fost trataţi în dispensare mobile sau clinici specializate şi sute de mii de copii abandonaţi au fost îngrijiţi şi daţi spre adopţie.

Canonizată de de Biserica Romano-Catolică și omagiată de ONU

În octombrie 1950, a întemeiat Misionarele Carităţii, o nouă congregaţie religioasă în Arhidioceza Calcuttei.

La începutul anilor ’60, au fost trimise călugărițe creștine şi în alte părţi din India iar în 1965, misionarele Carităţii au devenit o Familie Religioasă Internaţională, printr-un decret al Papei Paul al VI-lea.

În 1979, Maica Tereza primea Premiul Nobel pentru Pace.

În anul 1997, surorile catolice din ordinul fondat de Maica Tereza ajungeau la circa 4.000, lucrând în folosul oamenilor de toate credințele în 610 case de misiune, răspândite în 123 de ţări ale lumii.

Maica Tereza s-a stins din viața aceasta în ziua de 5 septembrie 1997 fiind înmormântată în sediul central al congregaţiei, Misionarele Carităţii din Calcutta; la 4 septembrie 2016, Maica Tereza a fost canonizată de Biserica Romano-Catolică, în cadrul unei ceremonii oficiate de Papa Francisc, în Piaţa Sfântul Petru din Roma.

Orbul egoismului: Deși a dăruit viața sa săracilor de toate religiile și naționalitățile, unele guvernele dispută azi – nu credința și caritatea ei, ci rămășițele sale pământești…

Odată cu sărbătorirea centenarului naşterii Maicii Tereza, în 2010, guvernul de la Tirana a solicitat Indiei rămăşiţele pământeşti ale calugăriţei pe motiv că este albaneză, însă oficialii de la New Delhi au respins categoric această cerere, răspunzând ca ea a fost cetăţean indian şi că „îşi doarme somnul de veci în propria ei ţară, în propriul ei pământ”.

Alte două state din Balcani – Macedonia şi Kosovo – reclamă apartenenţa săracei misionare, ambele încluzând-o în panteonul lor naţional iar unele surse afirmă chiar că Maica Tereza ar avea origini româneşti, având în vedere că tatăl său era aromân. Aceleaşi surse susțin chiar că numele ei la naştere ar fi fost Agneza Gongea Boiagiu şi că pe perioada celor două vizite în România, Maica Tereza ar fi amintit, neoficial, rădăcinile sale româneşti.