Atractia moleculara pe marile ecrane (ABC)

Nu se stie prea bine care este motivul, dar exista perechi care se atrag si persoane care sunt mai atragatoare decat altele, mai ales cand sunt percepute drept cuplu. Este asa-numita „atractie chimica”, sau moleculara.

Cinematografia este plina de cupluri care, atat pe marele ecran cat si in viata de toate zilele /precum odinioara Katherine Hepburn si Spencer Tracy sau mai recent Susan Sarandon si Tim Robbins, pentru a da doar un exemplu), sunt irezistibile pentru public, acest judecator cu milioane de capete, pe cat de exigent pe atat de implacabil, noteaza ziarul ABC.

in unele cazuri atractia moleculara exercitata de aceste cupluri este atat de puternica incat pentru spectator prezenta unuia fara celalalt este considerata practic de neconceput. Este cazul, de pilda, al australianului Errol Flynn (1909-1959) si al americancei nascuta in 1916 la Tokio, Olivia de Havilland. Au jucat impreuna in opt filme, sapte dintre cele in regia lui Michael Curtiz (nascut in Austro-Ungaria, in 1886 si decedat la Hollywood, in 1962), realizator al unor pelicule de neuitat precum Casablanca, dar care a fost si actor si scriitor.”Captain Blood” (1935) sau „Robin Hood” (1938) sunt cateva din titlurile cu care aceasta pereche cinematografica a reusit sa atinga culmile succesului.

in asemenea masura incat in „Santa Fe Way (1940), un film in care prezenta feminina era mai mult episodica, producatorii au cerut introducerea unui rol pentru ca Olivia sa apara alaturi de Errol, astfel incat toata lumea sa fie multumita. Filmul, al carui fir narativ se invarte in jurul peripetiilor biografice ale abolitionistului John Brown (interpretat magistral de Raymond Massey, desi potrivit criticii din acea vreme rolul sau cosmetiza prea mult „adevarul istoric”), in deceniul 50 al secolului al XIX-lea cu putin inainte de Razboiul de Secesiune. Flynn este Jeb Stuart, care alaturi de George Custer (Ronald Reagan – un „Errol Flynn” al filmelor de serie B, cum se definea el insusi), absolventi al Academiei militare West Point, sunt obligati sa ramana, drept pedeapsa in urma unei altercatii, in periculosul fort Leavenworth. Ei o cunosc aici pe domnisoara Kit Carson (Olivia de Havilland) si vor fi recrutati pentru a-l escorta pe drumul spre Santa Fe, vechea ruta spaniola catre Mexic, pe domnul Smith, care isi ascunde falsa identitate de John Brown.

Nu la fel de prolifica dar destul de insemnata a fost legatura dintre divina „femme fatale” Betty Davis si seducatorul Leslie Howard. Au fost vazuti de trei ori plimbandu-se impreuna cu inegalabila maiestrie pe marile ecrane. Un exemplu clar al acestui magnetism intre cei doi este minunata adaptare cinematografica a romanului scriitorului britanic William Somerset Maugham – aproape 80 de romane ale sale au fost transpuse pe marele ecran- „Of Human Bondage” din 1915, povestea unui pictor frustrat si schiop (Phillip Carey, interpretat de Howard), care paraseste Parisul pentru a studia medicina la Londra, unde o cunoaste pe vulgara dar senzuala si periculoasa chelnerita (Mildred, Bette Davis), de care se indragosteste nebuneste. Filmul a avut un singur punct slab, coloana sonora. Regizorul care si-a dat seama la timp l-a angajat pe prestigiosul Max Steiner pentru o noua partitura cu rezultate notabile. Filmul a propulsat-o la statutul de vedeta pe Bette Davis, pentru binele tuturor.

Sau mai recentul „Zapezile din Kilimanjaro”, o transpunere pe ecran a povestiri lui Ernest Hemingway adaptata de scenaristul Casey Robinson care a impanat-o cu alte relatari ale scriitorului, incluzand o nota autobiografica ce facea referire la o aventura personala a autorului capodoperei „Pentru cine bat clopotele?”, care se petrece pe continentul african unde pleaca alaturi de nevasta. Cuplul format din doi colosi ai marelui ecran, precum Ava Gardner (despre care s-a spus ca nu stie sa vorbeasca, nu stie sa joace, dar era formidabila) si Gregory Peck – cu o a treia prezenta feminina si element de discordie, Susan Hayward – a ajutat mult ca Hemingway, nemultumit de scenariu, sa-si limiteze actiunile legale impotriva casei de productie la un simplu protest. Gregory Peck este Harry, un scriitor care cu piciorul cangrenat isi rememoreaza viata pe continentul african. in acest „flash-back” isi aminteste de iubirea sa pentru Cynthia (Ava), de casatoria cu Helen (Susan), de participarea la razboiul civil din Spania sau de vizionarea in aceasta tara la un spectacol de flamenco si la o corida de tauri. Muzica ii apartine tot lui Max Steiner cu melodii interpretate de Cole Porter.

Sursa : Agerpres