Anchetă realizată de Avocatul Poporului privind dificultăţile pe care le întâmpină persoanele cu dizabilităţi, respectiv pacienţii a căror situaţie socială determină prelungirea spitalizării

0
354

„Normalitatea unei comunități, a unei țări, nivelul ei de civilizație se traduce și prin modul în care societatea respectivă reușește să se îngrijească de copii, de bătrâni, de persoanele cu dizabilități, de persoanele care aparțin grupurilor vulnerabile” – se menționează în introducerea unui recent raport realizat de Avocatul Poporului cu privire la dificultăţile pe care le întâmpină persoanele cu dizabilităţi, respectiv pacienţii a căror situaţie socială determină prelungirea spitalizării.

„Având în vedere informațiile publicate în presă, potrivit cărora mulți pacienți petre luni de zile în spitalele de urgență din țară, de unde ar putea fi externați, uneori, și după câteva zile, însă externarea ar însemna să locuiască în stradă, fără îngrijirea medicală care este egală, pentru mulți dintre ei, cu supraviețuirea, Avocatul Poporului a dispus verificarea situației descrise la nivel național.

Fiecare birou teritorial a efectuat demersuri la nivelul județelor arondate în vederea identificării problemelor cu care se confruntă persoanele cu dizabilități cunoscute ca fiind cazuri sociale, precum și pentru constatarea problemelor legate de respectarea și aplicarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, persoanelor aflate în situații vulnerabile, pacienților deveniți cazuri sociale asistate în spital” – explică instituția.

Lipsa serviciilor de îngrijire pentru persoane vârstnice, cu dizabilităţi, fără adăpost sunt realități dure pe care le suferă România iar aceste servicii, menționează raportul, trebuie dezvoltate ţinându-se cont de caracteristicile fiecărui grup vulnerabil:

„Nevoile specifice persoanelor care aparţin grupurilor vulnerabile din România, nevoi care decurg în mare măsură din lipsa sau insuficienţa veniturilor, dar şi a situaţiei familiale şi a stării de sănătate nu pot fi acoperite de infrastructura existentă de servicii sociale, fiind necesară dezvoltarea acesteia, care să ţină cont de caracteristicile fiecărui grup vulnerabil”, relevă ancheta privind dificultăţile pe care le întâmpină persoanele cu dizabilităţi, respectiv pacienţii a căror situaţie socială determină prelungirea spitalizării.

Avocatul Poporului: Serviciile sociale, dezvoltate „insuficient” la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale din mediul urban şi foarte puţin sau deloc în cele din rural

„Rolul sistemului de protecţie socială şi al serviciilor rezidenţiale pentru persoanele cu dizabilităţi este de a sprijini persoanele cu dizabilităţi, care, din motive sociale combinate cu handicapul lor, nu pot duce o viaţă decentă în comunitate. Aceste servicii rezidenţiale sunt servicii sociale destinate special persoanelor cu dizabilităţi, nu sunt unităţi medico-sociale rezidenţiale sau unităţi medicale psihiatrice, prin urmare nu au personal exclusiv medical. La nivel naţional, serviciile sociale destinate persoanelor adulte cu dizabilităţi fie funcţionează la capacitate maximă, fie se află în proces de restructurare, astfel că nu se pot efectua admiteri”, se menționează în raport.

Autorii documentului precizează că situaţia pacienţilor-cazuri sociale din unităţile spitaliceşti este cunoscută şi se încearcă găsirea punctuală a celor mai potrivite soluţii, în funcţie de nevoile identificate; potrivit acestora, majoritatea cazurilor semnalate de unităţile spitaliceşti se referă la persoane care nu sunt încadrate în grad de handicap, fapt ce face imposibilă preluarea în centrele rezidenţiale care sunt acreditate ca servicii sociale destinate exclusiv persoanelor cu dizabilităţi din structura direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

De asemenea, se mai menționează că în cazul în care pacientul spitalizat deţine un certificat de încadrare în grad de handicap, DGASPC este sesizată după expirarea perioadei în care şederea în spital este justificată, moment în care deja situaţia este percepută ca şi „presantă„, iar persoana trebuie externată în regim de urgenţă, or legislaţia în vigoare impune constituirea unui dosar de admitere şi instituirea unei măsuri de protecţie de către Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap. În plus, chiar şi în situațiile în care există loc vacant într-unul din centrele rezidenţiale şi sunt întrunite condiţiile necesare efectuării admiterii, demersul instituţional, administrativ necesită timp. În ambele cazuri, se impune ca demersurile unităţii spitaliceşti să fie iniţiate din timp, atât de personalul cu atribuţii de asistent social din unitatea sanitară sau de cei din cadrul Primăriei dacă au fost notificați în prealabil.

„Implicarea autorităților publice locale este foarte greoaie în procesul de dezinstituționalizare, deoarece nu dispun de resursele necesare, iar transferul de competente de la administrația centrală nu pare să fi fost însoțit și de resursele bugetare necesare de la bugetul de stat. De asemenea, adeseori persoanele cu dizabilități nu sunt informate privind tipurile de servicii în comunitate la care ar putea să aibă acces și acest lucru face ca cererea pentru astfel de servicii să fie aproape inexistentă. Activitățile oferite persoanelor cu dizabilități în comunitate se pliază pe serviciile, infrastructura și personalul disponibile, și nu neapărat pe nevoile și dorințele acestor persoane” – mai atenționează autorii.

Numărul asistenţilor sociali este insuficient

Ancheta subliniază necesitatea urgentării elaborării şi adoptării legislaţiei conexe în materia serviciilor sociale, astfel încât să se ajungă mai aproape de atingerea dezideratului propus prin Legea nr. 7/2023, respectiv dezinstituţionalizarea şi prevenirea instituţionalizării persoanelor adulte cu dizabilităţi.

„Activitatea asistenților sociali sau a persoanelor cu atribuții în domeniul asistentei sociale este afectată de numărul redus al acestora. Sunt unități sanitare care reclamă faptul că nu au asistent social, întrucât asistenții sociali care deserveau unitățile sanitare respective au plecat lăsând vacante posturile, iar angajarea altora nu a fost posibilă” – amintește raportul.

Ancheta amintită poate fi consultată integral AICI.

Articolul precedentDin 85 de pacienți cărora li s-a efectuat bronhoscopie în primele două luni ale anului, 39 au fost diagnosticați cu neoplasm pulmonar la SCJU ARAD
Articolul următorPrejudiciul se ridică la aproape două milioane de euro: Percheziții în Capitală după ce mai multe persoane au fost vătămate în urma unor „operații estetice”